Drumul nebatut

Două drumuri mi se-arătară în pădurea aurie

Şi tare regretam că-mi fusese dat tocmai mie

Să aleg. Călător fiind, am stat acolo îndelung

Şi am privit departe pe cel ce dădea într-un crâng

Iar copacii îmi părură dintr-odată întinşi la pământ.

După ce am apucat-o pe celălalt drum

Crezând că poate am ales mai bine acum

Căci parcă avea mai multă iarbă

Mi-am spus repede, în barbă,

Că sunt cam la fel.

În acea dimineaţă semănau atât de mult

Frunzele nu fuseseră călcate de demult

Oh, am pornit-o pe cel dintâi şi a doua zi

Deşi ştiam exact unde mă va opri.

Şi atunci m-am îndoit de el.

Vă spun toate acestea cu un oftat,

S-a întâmplat cândva, pe înnoptat,

În pădure două drumuri am văzut –

L-am apucat pe cel mai puţin bătut

Şi asta a contat.

Robert Frost - 1916

ceva frumos, de suflet

Tot am sã te caut.
Tot,
În toate.

Şi te voi afla întotdeauna
Gãsit,

Pentru totdeauna
Pierdut.

carlos baute y marta sanchez - colgando en tus manos


PS - Multumesc, Florin !

Spune-i La mulţi ani Cristinei!

Vrei sa faci un gest special de 8 martie, sa spui cuiva LA MULTI ANI si nu stii cum ? Iti dau o idee, venita de la sutu.ro : trimite-i Cristinei un sms la 879 si-apoi invita-ti toti prietenii sa faca acelasi lucru !!!

Ce-mi doresc de 8 martie...

Mda, grea intrebare. Saptamana trecuta sutu.ro facea un sondaj printre femei - ce-si doresc de 1 martie ( http://sutu.ro/efecte-si-defecte/ce-vor-femeile/ ). Concluzia sa a fost una singura: "Femeile nu-si doresc mare lucru". Corect !

Eu de 8 martie imi doresc.... nu, nu bijuterii !!! Nu, nici sandalele alea Louis Vuitton la care tot trag cu ochiul de vreun an ( o sa mi le cumpar cand recuperez salariile restante de la Ziua).

Eu imi doresc astazi un lucru ce poate parea banal pt multi dintre voi. O imbratisare calda si puternica. Sa ma linistesc. Sa ma simt protejata si iubita. Sa fiu rafatata...ufff, ce bine suna !!! Atat. E mult ? E putin ? Habar n-am ! Cert e ca asta mi-am dorit si de 1 martie. Si de 14 februarie. Si de ziua mea (13 ianuarie). Dar n-am primit. Poate o sa am noroc astazi... sper.

Punct. Si de la capat. Din nou.

"După îndelungi nopţi pline de nesomn, am ajuns să preţuiesc simplitatea unui suflet în dauna oricărei complexităţi reflectate în existenţă de propria conştiinţă individuală. Este ceea ce ne dorim în ascuns, acolo, în zilele de ceaţă şi toamnă ale vieţii noastre.
Pe când trăia al meu bătrân, l-am întrebat cum se poate identifica un om curajos. Mi-a răspuns că, în general, îl vezi după ochi, dar dacă nu ai această capacitate, trebuie să aştepţi cuminte lângă el până va fi pus într-o situaţie-limită. Abia atunci, când toate barierele comportamentale sunt inutile, când nu mai contează nici ce pierzi, nici ce câştigi, când fărâma de umanitate stă agăţată cu două degete umede de un colţ de stâncă deasupra abisului, abia atunci vei şti dimensiunea curajului omului de lângă tine.
Sufletele simple au însă un avantaj în faţa celor pline de cotloane, atuuri pe care sunt convins că le apreciaţi fără a fi obligat să le enumăr aici.
Tragedia apare atunci când în timpul cât stai lângă acea persoană ajungi să o îndrăgeşti, să te apropii de ea, să îţi doreşti în fiecare clipă să fie atât de bună, încât să nu te dezamăgească niciodată. Pentru că nu poţi dezamăgi decât o singură dată. Aşa mi-a spus un prieten, citându-l pe Nicolae Iorga. Ce te faci însă atunci când o comite? Când, fiind agăţat de stâncă, îţi dă drumul zâmbind ruşinat de limita capacităţilor sale de sacrificiu?
Atunci alegi! Alegi cu inima, cu sufletul, cu mintea, alegi cu istoria relaţiei vie în memorie. Îl ierţi sau nu! Îi mai dai o şansă sau nu! Micşorezi muntele de pe care ai căzut pentru a putea merge mai departe? Cumplit este momentul când realizezi că acela care te-a dezamăgit este singurul care avea încrederea ta. Şi îţi este teamă de singurătatea ideilor tale, a deciziilor, a motivelor care te animă pentru viaţă. Renunţi şi apoi revii. Îndoit de sufletul diamantin pe care îl visai, dezamăgit de igrasia sufletească pe care tocmai ai descoperit-o.
Tot în acele nopţi am descoperit soluţia: rămâi şi aştepţi. Chiar dacă la orizont nu mai ai pe cine să alegi. Va apărea! Deci nu vă temeţi, pentru că toate cele bune se întâmplă numai acelora care ştiu să aştepte. "

Acest editorial, intitulat "CURAJUL DE A RAMANE PANA LA CAPAT", a fost scris candva, cu multi ani in urma, de un bun prieten al meu - PETRE NITEANU. Unul dintre putinii prieteni adevarati pe care ii am. Inca de cand l-am citit prima oara am descoperit, printre randurile scrise, mesajul ascuns: secretul succesului, indiferent ca vorbim de o relatie, de cariera, sau de orice altceva, este rabdarea. Daca ai puterea de a fi rabdator, de a astepta "toate cele bune", ele se vor intampla.

Asa ca, de-a lungul anilor, aceste randuri au devenit "biblia mea". Le-am citit ori de cate ori am simtit ca sunt in impas. Ca am o decizie grea de luat. Si le citesc si acum cand, invinsa poate de dezamagire, pun punct unui capitol din viata mea. Si o iau de la capat. Din nou, pentru a nu stiu cata ora in viata mea. Si ma rog Celui de Sus sa-mi dea puterea de a merge mai departe. Am avut curajul de a ramane pana la capat. Ce urmeaza? Nu stiu dar nu ma tem. Raman si-astept. Pentru ca... toate cele bune se intampla numai acelora care stiu sa astepte. Take care !

Raul are si el nevoie de noi

Pentru Ana am strans in timp record - 5 zile - 30.000 de euro. Redau mai jos un caz publicat de un cotidian local din Deva. E NEVOIE DE DOAR 2.000 DE EURO . Jur, daca i-as avea, i-as da eu pe toti. Dar nu am banii astia. Asa ca iar ma-ndrept spre voi, prieteni. Impreuna putem reusi ! Am demonstrat-o de atatea ori !!! Haideti sa o mai facem odata. Iata despre ce este vorba:

La vârsta la care copiii păsesc pe porţile liceelor iar bucuria şi emoţiile vieţii de licean li se pot citi în ochi, viaţa a ales un alt drum pentru Raul Cibian. Elev în clasa a IX-a la Liceul Energetic din Deva, Raul nu s-a putut bucura, până acum, de statutul de licean. El a fost diagnosticat, în luna mai a acestui an, cu boala Hodgkin, formă cu scleroză nodulară. Boala Hodgkin este un tip de limfom malign ce afectează în special ganglionii gâtului şi subsuorii. Este o boală tratabilă însă necesită cinci ani de tratament. Raul a fost operat la o clinică din Cluj, însă în 19 ianuarie este programat la o clinică de oncologie din Austria pentru investigaţii amănunţite şi tratament.

Raul este un copil obişnuit, în ciuda bolii de care suferă. Îi place să se joace pe calculator, să urmărească emisiunile de umor de la televizor şi să se joace cu prietenii. La şcoală nu a fost decât de trei ori în acest an deoarece boala nu îi permite, însă şi aşa spune că se înţelege foarte bine cu noii colegi de liceu.

Pentru a putea efectua tratamentul în Austria, Raul are nevoie de aproximativ 2.000 de euro. Familia băiatului face un apel, pe această cale, către toţi cei cu inima deschisă, să-l ajute pe Raul să-şi recapete adolescenţa. Cei care doresc să îl ajute pe Raul o pot face prin donaţii în contul:

RO33R2BR0000060011732337 deschis la Banca Raiffeisen

SURSA: HUNEDOARA ON-LINE (http://www.huon.ro/ )